Despre carte: an / - în acest sens, Muhammad se numește Hanif. Muhammad respinge în mod decisiv pretenția de a fi fondatorul sau primul vestitor al islamului. „Islam”, spune el, „este religia lui Noe (Nuh), Avraam (Ibrahim), Moise (Musa) și Isus (Isa).” (Vezi p. 42, art. 13, iar mai departe Coran, vezi p. 3, art. 84.) Această unitate și vechime a islamului îl obligă pe Mahomed să condamne orice exclusivitate religioasă și să ceară recunoașterea egală a tuturor manifestărilor istorice diferite ale religie adevărată (vezi. S. 4, Art. 150; S. 3, Art. 64-68; S. 2, Art. „Muhammad nu prezintă nicăieri învățăturile Coranului ca fiind cel mai înalt nivel de dezvoltare religioasă, superioritatea pe care o recunoaște acestei învățături, precum și credința avraamică, cu care este cu siguranță identică, nu constă într-o completitudine mai mare sau o dezvoltare mai înaltă a; adevărul religios, ci numai prin aceea că aici acest adevăr rămâne în puritatea sa originară: „Credința noastră este curată”. Toți profeții au primit credință curată din ceruri („Nu facem nicio deosebire între ei”, spune Allah), dar apoi a fost denaturată parțial din vina oamenilor (cărturari, farisei, mari preoți), parțial din acțiunea unui spirit rău. ”, continuă Vl. Soloviev în analiza sa aprofundată a doctrinei islamului.